Poezie Singuratatea

Ce-i viata mea ma-ntreb cu-amar

Sa fie ea un lung cosmar?

Sau poate -un set de intrebari

La care un raspuns azi cer ?

Sau poate un nimic un gol

nascandu-ma, traind sa mor?

Gasit-am pare un raspuns,

Dar, totusi pare-a fi confuz.

Raspunsul dat e inversat,,

Si gol raman instrainat.

Nimic nu sunt, nimic am fost,

Viata -mi pare fara rost.

Nimic voi fi cat voi trai,

Nimic si-atunci, cand voi muri.

Dorit-am viata s-o-nteleg,

Un scop, un sens de ea sa leg.

C-o dragoste s-o impresor.

Dar, fara dragoste-am sa mor.

Respins de multi, urat de toti,

Sunt pus alaturi de cei morti.

De ce sa fiu cand eu nu sunt?

Cand toti ma-ngroapa in mormant!

Imi pare totul un cosmar,

La fiecare pas tresar,

Iar omu-mi pare-atat de crud

Astfel ca plang, si plang demult.

Am plans cu dor, dar fara rost

Am plans cu-amar,traind in post,

Am plans in suflet chinuit,

Am plans sa nu fiu auzit...



Va urma...