Poezie Există Paradis

Există Paradis



S-a vrut Edenul o minune;

Nu doar s-a vrut, ci chiar era,

Dar omul n-a putut-o pune

pe de-a-ntregu-n fiinţa sa .



Ieşise-n evidenţă lutul

nevoilor prioritare.

Aşa fusese începutul

Şi merse-aşa-n continuare.



Printre sudori căzând broboane,

Dăm greu tribut neascultării,

Dar... se aude la amvoane,

glasul edenic al chemării.



Nu în răcoarea dimineţii

păşind printre copaci agale,

Ci pe o cruce, Astrul Vieţii

a-ntredeschis îngusta cale.



Iar peste glasul disperării

Şi neputinţe fără număr,

Se-aude vocea împăcării,

Sub crucea apăsând pe umăr.



Primise iar dimensiune

Noul Eden - C erescul Rai,

Biblia-i Cartea ce îţi spune

traseul către viaţă; Hai!



Şi din a plânsului generic,

Din deznădejde şi păcat,

Din patimă, din întuneric,

Atunci când crezi cu-adevărat,



Atunci când te dezici de toate

vrând să-ngropi omul vechi hain,

Poţi fi salvat de iad şi moarte;

Există Paradis ! Amin



04.08.2006