Poezie E iad pe pamant...

E iad pe pământ...



E iad pe pământ când cuvântul Scripturii

E-nlocuit cu nefaste idei din domeniul culturii.



E iad pe pământ când indemnul din fire

Rodeşte doar sfidare, ură şi nesfinţire.



E iad pe pământ când în sacrul cămin

Nu mai e loc de rugi, cântare şi-“AMIN”



E iad pe pământ când lumea intră-n biserici

Şi nimeni nu plânge şi nu-i pune piedici.



E iad când întunericului i se spune lumină

Iar cei chemaţi la Har refuză să vină.



Atunci când societatea vrea numai distracţii

Iar virtuţile pentru nimenea nu-s atracţii.



Când păcatul e ridicat la rang de virtute

Iar stările de fărădelege au ajuns acute.



Când sufletului i se dă doar searbăda hrană

Şi nimeni nu mai doreşte cereasca mană.



E iad pe pământ când iubirea-i respinsă

Iar râvna spre rai e totalmente învinsă.



Dorim, Părinte, doar părtăşia cu Tine

S-ajungem în tărâmul stărilor sublime.



gc/2005