Poezie Frumos (1)

Frumos



Frumos şi curat îmi şopteşte azi vântul,

Prin blânda adiere ce mângâie pământul,

Că este loc sub soare şi-n inimile bune

Ca pacea şi iertarea-mpreună să se-adune.



Frumos glăsuieşte azi cerul înnorat

Şi verdele câmpiei, frumos a îmbrăcat

Şi stau ca mărturie în faţa omenirii,

De grija ce ne-o poartă, Părintele zidirii.



Frumos şi curat mă-ncearcă-a mea simţire;

Când cad de oboseală, mă umple cu iubire.

Şi-aşa frumos mă poartă pe aripi de speranţă,

Cu dragoste în toate...cu dragoste de viaţă.



(Mariana Mihai, mai 2012)