Poezie M-a cucerit

M-a cucerit...



M-a cucerit iubirea cu dulcele-i parfum

Mi-a înzestrat lăuntrul cu dor de veşnicie

Să pot păşi voios pe al virtuţii drum

Să preţuiesc mai mult divina părtăşie.



M-a cucerit sfinţirea şi din noroi m-a scos

Mi-a ancorat speranţa pe Stânca mântuirii

Mi-a-mbogăţit fiinţa cu traiul lui Hristos

Mi-a arătat cărarea în clipa rătăcirii.



M-a cucerit Lumina şi ochii mi-a deschis

Să pot vedea mai clar comorile ascunse

Nestingherit să-naintez spre culmi de vis

Să înţeleg şi taine şi sensuri nepătrunse



M-a cucerit cântarea cu unda-i fermecată

Mi-a încântat trăirea, mi-a însoţit umblarea

Mi-a uşurat povara în clipa innoptată

Insufleteşte viaţa şi mersul şi purtarea.



M-a cucerit Scriptura cu sfintele-i poveţe

Ce stâmpără un suflet de ceruri doritor

Mi-a-nobilat făptura cu simţ de frumuseţe

Şi îmi îndreapă paşii sprea-al meu Ocrotitor.



M-a cucerit şi ruga, O, cum sa-I multumesc

Părintelui ce-ascultă strigarea disperării?

si timpu-ngenuncherii mai mult îl îndrăgesc

De când intrare am la tronul îndurării.



M-a cucerit credinţa ce-mi dă avânt sporit

Şi-ntruna mă convinge să las a lumii cale

Să fiu mereu plăcut unui Mântuitor slavit

Să mă prezint în faţa Lui, umil, cu osanale.



Ci doar prin Crist’ pot fi deplin încredinţat

Că voi învinge durere şi păcate şi ispite

Sunt robul Lui Hristos căci vina mi-a spălat

Şi m-a scăpat de iad şi de urgii cumplite.



gc/Akron Oh