Poezie Se merita...

Se merită...



Se merită să părăseşti cărarea

Ce te conduce la dezastru

Să-ţi schimbi şi gândul şi umblarea

Ce-aduce-n viaţă doar ratarea

Şi să priveşti spre Ceru-albastru.



Se merită să dăruieşti iubirea

S-araţi mereu un nobil caracter

Celor ce nu-şi cunosc menirea

Şi nici izvorul ce-aduce izbăvirea

Să scoţi din noapte sufletul stingher.



Se merită să răspândim Cuvântul

Ce ne deschide-o nouă viziune

El cu evlavie-nsoţeşte-avântul

Şi-ndeamnă omul să ţină legământul

Să-şi înţeleagă divina misiune.



Se merită să rezidim altarul

Făcut ruină de duhul cerbiciei

Atunci vom înclina spre Cer cântarul

Şi vom gusta din tot ce-aduce Harul

Vom pune preţ pe starea vredniciei.



Se merită să spunem de Hristos

La toţi cei ce ne ies în cale

De locu-acela sfânt şi luminos

Unde coroană va primi cel credincios

Unde nu-i loc pentru suspin şi jale.



Se merită să ne păstrăm credinţa

Cu zel să mergem spre răsplată

Să ne-avântăm spre Cer dorinţa

Apoi încununată va fi străduinţa

Că nu l-am renegat pe Rege niciodată.



gc/Septembrie 2005