Poezie Imn dragostei

Imn dragostei



Dintre toate e mai mare

Şi mai nobilă, mai pură

Dragostea-i nepieritoare

Lasă-n urmă sărbătoare

E a Cerului măsură.



Cel ce straiul ei îl poartă

Peste tot, oriunde pleacă

Are-o fericită soartă

Vrea cu semenii s-o-mpartă

Chiar de valuri îl încearcă.



E din Dumnezeu venită

Ca aromă printre noi

Prin ea viaţa-i primenită

Şi dă roada mult râvnită

E fidelă şi-n nevoi.



E fidelă-n orice stare

Când sunt zilele senine

Când se-arată mândrul Soare

Dar şi când e înnorare

Ea dă fericiri depline.



Nu se supără nicicând

Nu produce îmbrâncire

Graiul ei e-aşa de blând

Consternat eşti ascultând

Când îi sorbi a ei vorbire



Iar cu faţa ei senină

Nu cunoaşte încruntare

Răspândeşte doar lumină

Iar de-ar fi valuri să vină

Se-mpleteşte cu-o cântare.



Cu ce gesturi delicate

Ne întâmpină mereu!!

Iar priviri mai fermecate

Nu găsim chiar de-am străbate

Lumea-ntreagă – tu şi eu.



Dragostea e soră, frate

Cu cei oropsiţi, sărmani

Ea la toţi vrea să ne-arate

Traiul de integritate

Să-i iubim şi pe duşmani.



Intr-o lume-aşa ostilă

Perversă şi răzvrătită

Străluceşte-n Har şi-n milă

De căzuţi nu-i este silă

De-ncercări e pregătită.



Dragostea-i Regina vieţii

O respect şi ei mă-nchin

Chiar din ceasul dimineţii

Îmi dă sporul tinereţii

Peste zi îmi dă alin.



gc/Akron, Oh