Poezie Sunt fermecat

Sunt fermecat...



Sunt fermecat de Cuvântul vieţii

Ce-mi pătrunde-n cuget şi-n simţire

In el descopăr secretul frumuseţii

Pentru suflet e elixirul tinereţii

Nicicând nu vreau de el despărţire.



Sunt fermecat de-atâta bunătate

Ce vine de la Tatăl ca un râu

In El avem belşug şi plinătate

Trăirile abundă în seninătate

Iar graiul e ca un susur din pârâu.



Sunt fermecat de cântarea duioasă

Ce vindecă a mea melancolie

Undele-i line fac inima voioasă

Şi dau chipului o faţă luminoasă

Aduc lăuntrului o negrăită armonie.



Sunt fermecat de rugile fierbinţi

Când se-nalţă la tronul de-ndurare

Sunt izvorâte din suflete de sfinţi

Cu care sunt părtaş la suferinţi

Şi rodesc râvnita-nseninare.



Sunt fermecat de gesturi cugetate

Ce-s roadele traiului înmiresmat

Şi dovedesc credinţă şi maturitate

Se împletesc c-o stare de integritate

Şi răspândesc aroma iubirii- necurmat.



Dar consternat voi fi la întâlnirea

Cu Fiul ce mi-a dat răscumpărare

Răsplată va primi atunci neprihănirea

Şi nu voi regreta c-am înţeles menirea

Şi L-am slujit cu zel şi consacrare.



gc/sept 05