Poezie Astept (3)

Aştept



Pot exista fiindcă şi Tu exişti,

Mă pot mişca fiindcă şi Tu te mişti,

Pot să trăiesc fiindcă Tu ai murit,

De ce-i aşa ? Nu văd prea desluşit,



Dar fiindcă am încredere-n Cuvânt,

Ştiu că-nvierea trece prin mormânt.

Îmi răstignisem firea cu Cristos

Şi-am să trăiesc etern şi glorios.



Acestui Adevăr - de-a fi salvat

prin jertfa lui Isus - m-am ataşat.

Cu dragostea Ta jertfitoare, de Părinte,

Nu mai am teama neputinţei înainte.



M-aşteaptă veşniciile şi slava,

Tu Doamne, eşti " Tăticul " meu, eşti Ava.

Nu mai trăiesc împins de raţiune,

Am veşnicia ca dimensiune.



Voi rămânea acestui gând fidel,

Trăiesc prin Har şi prin credinţa-n El,

Poate devreme, poate mai târziu,

Mă vei chema ca Tatăl pe-al Său fiu.



Nu va conta de mă duc eu spre Tine,

Sau vei veni Tu Doamne după mine.

Trăiesc sedus de singurul mister

ce mă frământă... să ajung în cer.



De-aceea Doamne-al Slavei Savaot,

Fac tot ce vrei şi-mi spui, fac tot ce pot,

Ca-n ziua sfântă când vei reveni,

Să fiu cu cei pe care-i vei răpi.



Ce pierd aici urmând cărarea Ta ?

N-am ce să pierd şi-aici voi câştiga,

Iar dincolo de Marele Zenit,

Voi dobândi ce nici n-aş fi gândit.



La ce renunţ e pleavă şi gunoi,

Pe lângă harurile vieţii de apoi.

Îţi mulţumesc Isuse, mă închin,

Aştept să plec sau Tu să vii, Amin.