Poezie NU-MI TREBUIE...

NU-MI TREBUIE...



Nu-mi trebuie palate în aur poleite

Nici bogăţii imense, nici faima lumii reci

Mă mulţumesc cu Harul, cu stările iubite

Ce îmi îndrumă paşii pe sfintele poteci.



Nu mă atrage luxul râvnit de milioane

Nici străluciri de-argint ce prea curând pălesc

Ci mă atrag mesaje ce vin de la amvoane

Că-mi dau însufleţiri spre ceruri să privesc.



Nu-mi trebuie comori ce nu le iau cu mine

În locul unde merg acei răscumpăraţi

Nimic nu e mai scump ca Mirele ce vine

Să-i ia la El în slavă pe-acei ce-s nepătaţi.



Nevoie n-am de pacea ce lumea o oferă

E doar o amăgire, e ceva fără miez

Adevărata tihnă vine din altă sferă

Unde prioritate are neprihănitul crez.



Ci-mi trebuie Lumina cu razele ei blânde

Şi-mi trebuie mandatul ce-l am de la Hristos

Pe El nu-L părăsesc şi nu-L voi vinde

Cu El mi-e traiul împlinit şi sufletul voios,



Îmi trebuie prezenţa slăvitului Părinte

Ea mi-e suflarea ce-mi dă elan spre Cer

Şi am nevoie, zilnică, de sacrele cuvinte

Ce pot rodi în mine cerescul caracter.



August, 2006