Poezie Miraj

Era o mie nouă sute şaptezeci şi nouă

O seară blândă de-nceput de Mai

Când cu tristeţe-al României plai

Ce-avea la vârf un iz de... putregai

Îl părăseam, vâslind spre-o lume nouă.



Din barca mea - miraj în Marea Neagră -

Priveam cu lacrimi ţărmul cu lumine,

Purtat de val spre maluri bizantine...

Pe Domnul dacă nu-L aveam cu mine

M-ar fi-nghiţit adâncul în tanagră-i!



Călăuzit de visuri şi curaj,

Fiind sătul de-oţetul nedreptăţii,

Cu Domnul, Regele eternităţii,

Porneam să aflu tâlcul libertăţii...

De-atunci, cu El, viaţa-i un miraj.





1.08.2006

Atlanta