Poezie Mi-a mai ramas...

Mi-a mai rămas...



Mi-a mai rămas iubirea

cu rodul ei sfinţit

Să pot să uit durerea

si tot ce-am pătimit.



Mi-a mai rămas cântarea

ce-mi dă alin intern

Insufleţindu-mi gândul

spre tot ce e etern.



Mi-a mai rămas credinţa

ce-mi dă aripi spre cer

Şi îmi păzeşte paşii

de iad şi Lucifer.



Mi-a mai rămas căminul

unde trăiesc tihnit

Unde domneşte ruga

si cântul preaiubit.



Mi-a mai rămas răbdarea

ce îmi căleşte traiul

Ce-mi potoleşte duhul

şi inima şi graiul



Mi-a mai rămas şi Harul

mai mult ce să-mi doresc?

Decât s-alerg spre ţinta

şi viaţa să-mi sfinţesc.



Mi-a mai rămas tărie

de rugă şi slujire

Să pot privi în sus

spre Cer şi nemurire



Mi-a mai rămas doar Isus

şi asta mi-e de-ajuns

Să calc pe a Lui urme

e singurul RASPUNS.



gc/akron