Poezie Crestinul

Creştinul



Creştinul e călător spre meleaguri astrale

Unde guvernează pacea şi eterna lumină

Unde va uita grijile şi tumultul din Vale

Unde doar Creatorului se-aduc osanale

Unde va gusta în veci o stare divină.



Creştinul e sluijitor ce-aşteaptă venirea

Mirelui ce-Şi va răpi iubita Mireasă

El înţelege că scopul suprem e sfinţirea

Şi iubeşte atât misiunea cât şi înfrăţirea

Şi-şi află desfătarea în purtarea aleasă.



Aici între oameni el n-aşteaptă răsplată

De la cei ce ştiu a răspunde cu rău

Răsplata e-n Ceruri, E raiul şi vina spălată

E dragostea ce nu s-a sfârşi niciodată

E părtăşia cu Tatăl şi cu tot ce-i al Său.



Creştinul e luptător pe frontul virtuţii

Armele fiind adevărul şi neprihănirea

Iar ţintele sunt răzvrătiţii şi pierduţii,

Răzbunătorii, necredincioşii şi-ncrezuţii

S-arate tuturor ce rod a dat răstignirea.



Creştinu-i susţinător al Sfintei Scripturi,

Al înaltelor idealuri, transcedentale

Ea îndrumă pe oameni la totale rupturi

De tot ce-i sfidare, de nocivele legături

Scăpându-i de nepăsări şi trăiri imorale



In inima lui locuiesc năzuinţe curate

Şi doruri ce-l conectează cu-al lui Impărat

Infruntă păcatul cu puteri generate

De Duhul de viaţă, de rănile-nsângerate

Şi cântă cântările unui răscumpărat.



Creştinu-i samaritean ce dă îngrijire

Celor nenorociţi întâlniţi în cărare

Le dă-mbărbătare, le-arată iubire

In casă cu mărinimie le dă găzduire

A-nvăţat de la Miel ce-nseamnă-ndurare.



Creştinul e ucenic ce-nvaţă neîncetat

Purtarea ce-i vrednică de sfânta chemare

El ştie ce-i renunţarea şi traiul înmiresmat

E gata pentru ceasul cu drag aşteptat

Când Domnul slăvit pe nori va apare.



gc/August 2005