Poezie Numai Harul...

Numai Harul...



Numai Harul Lui mă fericeşte

Dându-mi tihna mult râvnită

Sufletul mi-l primeneşte

Ş-l înviorează şi-l sfinţeşte

Şi-mi face trăirea însorită.



Numai Harul Lui mă ocroteşte

Când ispite bat la poarta vieţii

De căderile-n mocirlă mă fereşte

In faţa valurilor mă-ntăreşte

Şi îmi aduce elanul tinereţii.



Numai Harul Lui îmi sugerează

Să pun preţ pe stări divine

Pe valorile care durează

Şi de Cer nu-ndepărtează

Al Lui să fiu când Domnul vine.



Numai Harul Lui mă-nvaţă

Să mă desprind de-a lumii horă

Ce dulce este-a lui povaţă!!

Şi de mai este-o dimineaţă

Fiinţa-mi tot pe El imploră.



Si numai Harul mă păstrează

Pe cărările neprihănirii

Visul mi-l încununează

Viaţa mi-o înseninează

Parte să am de rodul răstignirii,



gc/August 2005