Poezie Păstorul sufletului meu

Păstorul sufletului meu , cu dor nepotolit Te caut

pe Tine sufletu-mi dorește, o, unde poți fi tu aflat?

Nu caut păstorii lăudați, nici staulele omenești

pe Tine sufletu-mi Te caută, o, unde oare Te găsești?



Nici turme mari eu nu doresc, nici lăudate mari pășuni,

Pe Tine , drag Păstor, Te caut, o, unde turma Tu-Ți aduni?

O, unde ești? Îți strig plângând doritul Nume și ascult,

Aș vrea să-aud, să-Ți sorb Cuvântul, să-mi tot vorbești, mai mult, mai mult!



Lăsați-mă, chemări lumești, s-alerg pe dealuri și pe văi,

Să-L caut, să-L aflu, să mă satur de glasul Lui, de ochii Săi.

Azi Te-am aflat, o, drag Isus, cât Te-am căutat și Te-am dorit,

ce fericit că-n clipa asta, pot sta la sânul Tău iubit!