Poezie O, cât mă rog

O, cât mă rog să-nvăț să tac

Când Duhu-ncepe să grăiască

Când inimile-nvinse zac

În lacrimi stând să izbucnească.



O, cât mă rog să-nvăț să plec

Când ochii-s prea legați de mine -

Să nu m-așez, să nici nu trec

Pe unde nu mi se cuvine.



O, cât mă rog să-nvăț să fug

De tot ce-i rău sau numai pare

Când orice patimă-i un rug

Pe care arzi fără-ncetare.



O, cât mă rog să-nvăț să stau

În orice loc cu mulțumire,

Cu duh ascultător să iau

Din orice-ndemn o împlinire.



Și cât mă rog să-nvăț s-ascult

Mulțumitor orice mustrare,

Cu-atât mai blând, cu cât mai mult

Cred în dreptatea mea mai tare.