Poezie Umil

Umil și singur prin străini,

Cu crucea grea în spate,

Pe cap cu ramura de spini,

Isus şi azi străbate.



Şi lângă inima oricui

Se-opreşte El şi bate,

Dorind de-mpărăţia Lui

La toţi să facă parte.



Străbate drumuri şi cărări

Chemând făr' părtinire

Pe-oricine dintre patru zări

Să vină cu grăbire.



Să vină ca să ia din plin

Iertare, odihnă, viaţă,

Căci El, Isus, răbdat-a chin

Şi răni de spini pe faţă.



Răbdat-a-n palme răni de cui

Şi suliţă în coastă,

În mare suferinţa Lui

Pentru salvarea noastră.



... Şi spinii crunţi, cumplit Îl dor

Şi sângerânda rană

Şi totuşi merge călător,

Prin lumea cea orfană.



El merge să ne facă fraţi,

Cu Tatăl să ne-mpace,

De rău să fim noi dezlegați,

Umpluţi cu a Sa pace.



El merge ca să dea oricui

Învățături, povaţă,

Să dea din fericirea Lui

Din viaţa Lui, viaţă.



Să verse sânge pe Calvar,

Să facă ispăşirea,

Ca cine crede, să-aibă-n dar

Răsplată, mântuirea !



Iertat să-i fie-al său păcat

Și greşurile-i crunte,

Prin Isus cel crucificat

La Golgota, pe munte.



În scumpul sânge care-a curs

Să-şi spele tot trecutul,

Să facă-n braţul lui Isus

Vieţii, începutul.



Să facă ce va face El,

În locu-i de-L va pune:

Să stingă răul de-orice fel,

Voinţa să-I supună.



Să ducă viaţa lui, umil,

Smerită şi supusă,

Nevinovat ca un copil,

Cum Domnul său o duse.



Să facă tot pentru Isus

Ca drept recunoştinţă,

Că l-a iertat şi-n ceruri sus

Îi face locuinţa.