Poezie Umilinţa

Nimic nu sunt; un strop de tină

În care-ai pus un bob de grâu

Un ciob în care-ai pus lumină,

Un colb din care-ai scos un râu.



Nimic nu sunt. O cupă spartă

Din care faci un heruvim,

Sunt măgăruşul ce te poartă,

În drumul spre Ierusalim.



Nimic nu sunt; dar Tu eşti totul,

Şi Tu Te-ai dat ca preţ al meu,

Făcând din pieptul meu chivotul,

Ce poartă-n el pe Dumnezeu.



Nimic nu sunt, nimic sub soare,

Dar Tu Te-ai dat tot pe nimic,

În veci să fii mereu mai mare,

Iar eu mereu să fiu mai mic!



Nimic nu sunt... Un rob netrebnic,

Chemat ca jugul Tău să-l port,

Să dau de-o parte piatra rece,

Când Tu dai viaţă celui mort.



Nimic nu sunt. O trestie frântă,

Din care faci toiag de fier;

O luminiţă fumegândă,

Ce mâine va fi stea pe cer.