Poezie Sângele martirilor ne-o acuza

Cu toţi în rugi pe Domnul implorăm

Iar deseori ne contopim în cânt,

Dorinţa unanimă cred că este

Ca toţi să fim o inimă şi-un gând.



Ne adunăm mereu aici, ne bucurăm

Şi cred că toţi avem acelaşi ţel,

Se pune însă întrebarea,

Ne vom vedea oare cu toţii-n cer?



Toţi dorim a vedea slava

De-aceeaşi dragoste am fost străpunşi,

Toţi am fost chemaţi de Domnul,

Dar oare toţi vom fi aleşi?



Ruga, cântul, talentul nostru afirmat

În veşnicii de Domnul e apreciat

Că suntem scrişi pe vr-un registru

Ori ne intitulăm creştini,

Ne dă drept la pomul vieţii,

Oare nu ne amăgim?



Oare va îngădui dreptatea ca omul efemer

Ce-a nesocotit Cuvântul, să ajungă sus în cer?



Credinţa ce-o păstrăm în suflet,

Ne-am întrebat vreodată ce-i?

Nu cumva la mulţi de-aicea

A devenit un obicei?



A crede numai că există,

Aduce oare vre-un favor?

Nu scrie oare în Scriptură:

"Şi dracii cred şi se-nfior?"



Cât stăm aicea, viaţa sfântă,

Pe chipuri măşti de credincioşi

În rest, tovarăşi cu păcatul

Aduce oare vr-un folos?



Aşa creştini primi-va cerul?

Putea-vor sta cu sfinţii sus

Oare împotriva lor martirii

Nu vor avea nimic de spus?



În zadar Scriptura scrie

Sau încă nu am aflat

Că în Ierusalimul cel nou,

Nu va intra om întinat?



Întrebări mi-am pus şi mie

Şi tuturor ce ascultăm,

Fraţilor, avem prilejul

Acum ca să ne cercetăm.



Încă mai avem prilejul

Ce e rău să risipim,

Acum cât ne îngăduie timpul

Căci mâine va fi prea târziu.



Să ne croim deci viaţa sfântă

În purtare şi-n priviri,

Că noi nu luminăm Roma

Cu şiraguri de martiri.



Astăzi nu mai sunt arene

Pradă leilor să fim,

Nu ne cere nimeni capul

Domnul vrea sinceri să fim.



Căci dacă n-om trăi ca sfinţii

Cuvântul Sfânt n-om asculta

În cerul sus nu vom ajunge,

Căci sângele martirilor ne-o acuza.