Poezie Sunt stări

Sunt stări în care rugăciunea

E-atât de sfântă și-i așa

De strălucită, că nici gândul

N-ajunge pân' la ea.



Sunt stări în care tot Cuvântul

E-atât de strălucit şi-aprins

Că arde buzele şi ochii

Şi-ntregul inimii cuprins.



Sunt stări în care părtăşia

E-atât de plină de Hristos,

Că nu-i pe lume ca un frate

Nimic mai scump şi mai frumos.



Sunt stări în care bucuria

E-atât de necuprinsă-ncât,

N-o-ncape sufletul, ci simte

Că n-ar putea mai mult de-atât.



Sunt stări în care adunarea

Mai mult e-n cer ca pe pământ,

Atunci şi-n inimi şi-n afară,

E totul îngeresc și sfânt.



În stări de-acestea omul e,

Ca oricând mai dumnezeiesc,

Iar Dumnezeu, cel mai aproape

De înțelesul omenesc.



O, stări cereşti, ce raze sunteți

Şi cât de mult v-am vrea mereu,

Cuprindeţi-ne şi ne ţineţi,

Nedespărţiţi de Dumnezeu.