Poezie Rugă (24)

Desprinde-ne de mersul lumii,

Ca smuls din braţele-i cernite

Să mă ridici deasupra humii

Părinte-al slăvilor slăvite.



Să-ţi cânt în cor cu heruvimii

Pe înălţimi nebănuite,

Cântarea sfânt-a izbăvirii,

Şi-a unei inimi mântuite.



Cântarea unei vieţi cernute

Prin sita deasă de-ncercări,

Cântarea unei vieţi-nălbite,

În râu de lacrimi şi dureri.



Trezeşte-ne din somn de vise,

În feeria nopţilor,

Şi împrumută-mi aripi sfinte,

S-o iau 'naintea zorilor.



Atunci când numai eu şi luna

Cu faţa aură, suavă,

În cor de stele şi luceferi,

Îţi intonăm un imn de slavă



Când vesela privighetoare,

Într-un boschet rotund de îngeri,

Îţi cântă simfonia nopţii,

Te preamăreşte-n glas de înger.



Învăluit ca-ntr-o mantie,

În ale lumii raze lucii

Să mă găsească dimineaţa,

Îngenuncheat sub poala crucii.