Poezie Raţiunea spune este

Lumea - edificiu cosmic

Cunoscut puţin, măreţ.

Cine-i este arhitectul?

Oare are ? Ce ziceţi?



Dacă cineva-mi arată

O clădire mică, mare,

Ce se autoconstruieşte

Atunci zic şi eu - nu are.



Nu există tren, maşină,

Spuneau cei mai de demult.

Astăzi eu afirm există,

Ştiţi de ce ? Fiindc-am văzut.



Dragul meu, de nu-ţi convine

Să ne fie cu iertare

Dar şi pentru Dumnezeu

Sufletul dă afirmare.



Fiecare lucru-n lume

Are-o limită, un sfârșit,

Nu s-ar fi creat el, lucrul,

Ca să piară - hotărât



Totul ce-i creat pe lume

Are-un scop, o ţintă are

Să-şi creeze lucrul scop,

Ziceţi... e posibil oare ?



Omul, o divinitate

Susţinut-a mii de ani

Şi de astăzi nu există

Mintea nu face doi bani.



"Nu există Dumnezeu"- să zicem.

Şi deci mintea precum vezi

A minţit de zeci de veacuri

Dar când neagă, de ce-o crezi?



Este-n noi o lege-n cuget

Ce când vrem să facem rău

Ne opreşte sau ne mustră.

Ştiţi ce-i? Glas de Dumnezeu.



Un perpetuum mobile

Nu există : aşa ştiu eu;

Scumpii mei, vă rog, iertare,

Atunci este Dumnezeu.



Căci în caz contrar atomii,

Viaţa, galaxiile,

Ce-s în veşnică mişcare,

Ar fi perpetuum mobile.



Cum să crezi când omul astăzi,

Zboară-n cosmos, dragul meu,

Da, ba chiar creează sputnici,

Şi deci aştri, Dumnezeu.



Chiar cu mii de ani-nainte,

Ce va fi s-a profeţit,

Şi-n decursul vremii slova,

Ad litteram s-a-mplinit



Deci în loc de profeţie,

Adevăr mai putem spune,

Dumnezeu există deci,

Nu eu, profeţia spune.



Ori şi care lege-n lume,

Are un legiuitor,

Legile din univers deci,

Au şi ele-un Creator



Sete-a existat de-apururi

Fiindcă apa-a fost mereu,

Deci şi sufletu-însetează,

Fiindcă este Dumnezeu.



De-ar tăgădui o lume,

Este Dumnezeu eu spun,

Fiindcă ce-am cerut prin rugă,

Am primit din mâna Lui.



Dumnezeu e tot în toate,

Universu-întreg grăieşte,

Scumpul meu, mai vrei dovadă?

Dacă nu e, dovedeşte!