Poezie Pe Golgota

Pe Golgota, pe-o cruce grea,

A stat un om fără de vină,

Şiroaie sângele-i curgea,

Și-atâta jale se citea,

Pe faţa Lui divină!



Pe lemnul crucii atârnat,

Cu părul smuls de mâini barbare,

Grozave chinuri a răbdat

Şi nimeni nu L-a mângâiat

În patimile-amare.



Şi nimeni nu I-a scos un spin,

Din fruntea Lui îndurerată,

Ci singur suspina străin,

Sub tristul cerului destin,

Pe-o cruce-nsângerată.



Sfârșit sub greul cât a dus,

El capul datu-l-a-ntr-o parte

A plâns, a plâns acolo sus

De jalea celor ce s-au dus

Pe-a lumii căi deşarte.



Tu, omule, ce treci fugar

Prin lumea asta mare,

Ridică-ţi ochii spre Calvar,

La Cel ce-a suferit amar,

În spasmele durerii!



Căci Cel ce-atunci a fost scuipat,

Şi răstignit fără de vină,

În locul tău a sângerat,

Crezând în El vei fi-nălţat,

În ţara de lumină!