Poezie O ştie El

De ce ades mi-e dat pe cale

Să-ndur dureri şi fel de fel,

De ce-s lovit adesea oare ?

Eu nu-nţeleg... dar ştie El.



Din pâinea mea am dat altuia

Făr' să mă tem că mă înşel;

Răsplată ? M-am ales cu pietre.

De ce aşa ? ...O ştie El.



Când moartea luptă pe-ndelete

Să rupă-al dragostei inel,

Rămân copii sărmani pe drumuri.

De ce aşa ?...O ştie El.



Când cunoscut-am adevărul

Şi vrut-am să spun despre El,

Am fost silit să tac adesea...

De ce aşa ?...O ştie El.



Când m-am luptat cu valul vieţii

Şi când era s-ajung la ţel

Mă văd cu barca sfărâmată.

De ce aşa ? ... O ştie El.



Descurajat privesc adesea

Calvarul, crucea şi pe Miel -

De ce sunt lacrimi fără vină ?

Eu nu-nţeleg... dar ştie El.



Eu nu-nţeleg, dar ţin întruna

Crezând cu patimă şi zel

Că multe din ce mi se-ntâmplă

Eu nu pricep, dar ştie El.



Şi... când trezi-mă-voi în ceruri,

Cu Domnul în al Său castel ,

Mă mir, mă-ntreb cum de-s acolo !

Eu nu-nţeleg ... dar ştie El !