Poezie O, când mă îndemni

O, când mă-ndemni să cânt din nou,

Punându-mi harfa-n mână,

Cerescul slăvilor ecou,

Spre-al Tău locaş mă mână.



Cu ochii duşi mă-nalţ pe zări,

Şi taine mă încântă,

Izvorul veşnicei cântări,

Cu unda-i mă-nveșmântă.



Aud cum cântă strălucind

Lumina feţei Tale,

Cum ceruri după ceruri prind

Acordurile Sale.



Ascult uitat şi strâng să ţin

Lumini şi frumuseţe,

Ce-n coruri după coruri vin

Şi trec în mii de feţe ...



Dar când mă-ntorc şi-ncerc s-adun

Tot ce-am păstrat din soare,

Vai, sărăcia care-o spun,

Mă-nfrânge şi mă doare.