Poezie Ogoarele vă aşteaptă

La munte, deal, câmpie, sunt brazde răsturnate,

Ogoarele v-aşteaptă în cânt de primăvară,

Din glia împietrită făcutu-s-a prin ţară

Atâta dor şi sete de inimi tulburate.



Oriunde calci cu pasul e loc de semănare,

Atâția spini şi pietre au fost de plug sfărmate,

Chemarea la viaţă tot creşte cât o mare,

Pe urmele durerii, spre-o lume-n zbuciumare.



V-aşteaptă mii şi sute de inime zdrobite,

Cu răni ce ard şi leacul îl caută la noi,

Purtaţi cu voi nădejdea-n puteri nebiruite,

Iar drumul greu ce-l faceţi e cu Isus acum.



Stindardul să nu-l lăsați din mână,

Purtaţi a Evangheliei chemări la veşnicie,

Pe unde-i drumul vostru, om să nu rămână,

Nebiruit de focul ce cântă bucuria.



Orice-ar veni: urgie, năprasnica furtună,

Nimic nu poate-ntoarce a vieţii primăvară,

Cu clocote tresaltă izvor de veste bună,

Sub razele de aur, minuni o să răsară.



La snopi când secerișul sosi-va pe ogoare,

Vom fi cu toţi, şi îngeri, şi sfinţii miliarde

Atunci o să se-arate al nemuririi soare,

Când cerul şi pământul în vâlvătăi vor arde.

Atunci, trudiţii vieţii cânta-vor Imn de aur,

Şi Domnu-o să ne fie, pe veci de veci tezaur.