Poezie Mi-e veşnică viaţa

Mi-e veşnică viaţa, doar drumul ei mereu,

E-n umbră şi-n lumină, urcând spre Dumnezeu.

Mi-e veşnică viaţa, doar forma ei trecând,

O alta, pururi alta, mereu alt chip având.



Din Dumnezeu Eternul, Izvor al vieţii ies

Alcătuit în chipul crezut, dar ne-nţeles.

Trimis pentru-o lucrare şi-un ţel nepieritor,

Cuprind Eterna taină și ard eternul dor.



Vegheat de Ochiul veşnic, de-apururi neascuns,

Cu limpedea lumină, e-adâncul meu pătruns,

Ştiut cu uşurinţă ce sunt şi ce-am să fiu,

Nicicând în "prea devreme", nici unde-n "prea târziu"



Rotaţia vieţii urmează-n veşnic drum,

De-apururi alta-i starea cu fiecare "acum",

De-apururi mai spre 'nalte şi fericite stări,

Port steagu-acestei sfinte și unice chemări.



Mai luminos mi-e totul și tot mai înţeles,

Cu orice pas din neguri mereu mai sigur ies,

Şi-mi creşte fericirea cu cât sunt mai cuprins,

Mai treaz din strălucirea din care sunt desprins.



O, viu Izvor al vieţii, spre forme-n veci mai noi

Şi stări în veci mai 'nalte suim spre Tine noi,

Fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum,

S-ajungem numai viaţa în "Veşnicul Acum".