Poezie Judecata

Iată-ncepe judecata, Domnul judecă-n Sion,

Nourul de martori vine lângă strălucitul tron,

Stau în faţă acuzaţii, milioane, mici şi mari,

Se-nfioară împăraţii între hoţi şi criminali.



Primul suflet vine-n faţă : -"Tu de ce nu M-ai primit ?"

-"Eu aveam avere multă, n-aveam vreme de gândit".

Şi-a chemat Judecătorul primul martor în proces:

-"Avraam, ce-aveai în lume , când din lume te-am ales ?"



-"Doamne, mii de robi şi roabe, turme greu de numărat,

Saci cu aur şi podoabe şi veşminte de-mpărat ".

-"Şi-ai putut primi Cuvântul, tu, bogatule-Avraam ?"

-"De-ar fi fost al meu Pământul, totul, Doamne, Îţi dădeam".



Se rosteşte scurt sentinţa; vine-al doilea acuzat.

-"Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eu eram bolnav în pat".

Şi din nourul de martori vine umil din norod ;

-"Cum te-aflai tu - spune Domnul - când Mi-ai fost întâiul rod ?"



-"Împărate, niciodată ceasu-acela n-oi uita,

mă aflam atunci pe cruce, tocmai lângă crucea Ta ".

Domnul judecă pe altul :-"Pentru ce-ai respins credinţa ?"

-"Doamne, pe la noi atuncea doar doi, trei urmau Căinţa ".



La un semn apare-un martor cu păr alb, cu alb veșmânt :

-"Spune tu, cu tine-alături, câți credeau pe-ntreg Pământ ?"

-"Doamne, când vesteam potopul - spune martorul cu greu -

Nimeni nu urma credinţa, nimeni, Doamne, numai eu."



Şi-acum vine-o acuzată. -"Tu de ce nu M-ai primit ?"

-"N-aveam timp, aveam atâta de cusut, de îngrijit."

-"Tu, Tabita, pe câți oare îngrijeai, parcă vreo doi ?"

-"Ba pe mulţi", spun zeci de glasuri, "şi pe noi", "ba, şi pe noi."



Vine altă acuzată; -"Tu, o Doamne Preaslăvite,

Tu ştii tot, eram frumoasă şi învinsă de ispite."

-"Spune, strigă Salvatorul, tu , Maria din Magdal,

Cum erai ?" - "Eram frumoasă şi pluteam pe-al lumii val,



Sufletu-mi de şapte lanţuri era prins şi ferecat,

Dar eu am venit la Tine, Tu pe toate le-ai sfăr'mat."

-"Tu ?" Alt acuzat primeşte fiorelnica-ntrebare.

-"Doamne, eu stăteam cu casa prea departe de-adunare."



Domnul face-un semn spre martori, juriul marelui examen,

Şi se vede-un car de-odată şi din car coboară-un famen.

-"Tu, spre Templul Meu de unde te porneai când te chemam ?"

-"Eu din Africa, Stăpâne, din Etiopia veneam."



Se rosteşte iar sentinţa. Este-adus alt acuzat:

-"Doamne, Tu chemai prostimea, eu eram un învățat."

Domnu-alege-acum un martor, unul singur e de-ajuns.

-"Luca, ce-ai fost tu în lume ?" -"Doctor", martoru-a răspuns.



Domnul judecă 'nainte. Vine-un prinţ de mare neam.

-" Tu de ce-ai respins credinţa ?" -"Eram rege, nu puteam."

Şi ca martor e-o femeie. -"Tu, Estera cea frumoasă,

Când riscai slujind credinţa, ce erai ?" -"Împărăteasă."



Acuzatul se retrage. Următorul la-ntrebare

E un avocat cu vază: -"Doamne, cer o amânare,

Vreau un avocat de seamă, dau oricât să fie-adus."

-"Prea târziu - răspunde Domnul - pân-acum să ţi-l fi pus.



Voi copii, întreabă Domnul , avocat v-aţi pus sau nu ?

Cine v-a fost avocatul ? Şi răspunde norul: "Tu ! "

Domnul judecă-nainte. Vine-un tânăr acuzat.

-"Doamne, eu eram prea tânăr când din lume m-ai chemat."



-"Ieremie !" strigă Domnul, -"Eu",răspunde el umil,

-"Cum erai când ţi-am zis vino" ? -"Eram Doamne, un copil."

Şi în rând cu Ieremia vin din nourul cel sfânt

Iosif cel frumos şi tânăr de ispite neînfrânt,



Samuel, ce din pruncie Domnul l-a împrumutat,

Iosua, Caleb, ce-n ţara cea promisă au intrat,

David, cu o praştie în mână, un copil cu păr bălai,

Iosia, băiatul rege, credincios lui Adonai,



Daniel, şcolar de frunte ce-ntrecea orice haldeu,

Şi cei trei ce-au fost în flăcări lâng-un Fiu de Dumnezeu,

Vine dârz Botezătorul ce pe Domnul prevestea,

Vin copiii care-n Templu L-au primit cu Osana,



Vine-apostolul iubirii, tinerelul înţelept

Ce şi-a sprijinit la Cină tâmpla pe cerescul piept,

Vin cei tineri ca o rouă cu podoabe sfinte-n zori,

Vin cântând cântare nouă, şi din glas şi din viori.



Acuzatul pleacă fruntea şi se-ntoarce lăcrimând.

Domnul judecă-nainte. Suflete vin rând pe rând.

...

Şi-acum tu, ce azi în ceruri încă n-ai apărător,

Crezi tu că la judecată vei sta tot nepăsător ?

Nu uita umblând în viaţă din păcat în alt păcat,

Că în ultima instanţă nu exista avocat.