Poezie În Gheţimani

Trist, ştiind că vine ceasul,

O porni spre Gheţimani

Domnul şi urmându-i pasul,

Petru, Iacov şi Ioan.



El dorea în clipa mare

Lângă inimă-I să stea

Ucenicii Săi cei care

Îl urmau și Îi iubea



Avea-ncredere în Petru

Şi-n credinţa mare-a Lui,

Că-i spusese c-o să moară,

Chiar de dragul Domnului.



Domnul se-ncredea în Iacov,

Că-i ceruse a şedea

Cu un risc oricât de mare,

Pentru veci, la dreapta Sa.



Pe Ioan l-a vrut să fie

Căci credea-n iubirea sa,

Şi voia-n aceste clipe

Lângă El a se ruga.



Şi-atunci, plin de gânduri triste

Că tărie-n El nu are,

"Voi rugaţi-vă", le zice,

"Şi vegheaţi, în aşteptare".



Domnul merse să se roage

Şi să-şi verse-ntreg amar,

Era trist, n-avea putere,

Şi-i prea greu acest pahar



Ucenicii se rugară

Fiecare pentru El,

Petru ar fi vrut să doarmă,

Iacov şi Ioan, la fel.



Şi pe când se-ntind în iarbă

Şi aproape cad în somn,

Duhul Sfânt îi cercetează:

"Petre, tocmai tu să dormi?"



Te-ai jurat cu-nflăcărare

Că eşti pregătit să mori,

Pentru El în astă seară

Petre, tocmai tu să dormi?



Nu ţi-am spus că-n seara asta

El, Păstorul, va fi prins

Când te-a-nştiinţat Stăpânul

Aminteşte-ţi ce-ai răspuns.



Nu la moarte te trimite

Ci vegherea ta o vrea,

Petre, Petre, împlineşte

Proprie juruinţa ta.



Iacov ai cerut paharul

Suferinţei să îl bei,

Ca să fii în ceruri, mare,

Scoală-te şi mergi să-l iei.



Iată acuma ai prilejul

Să ajungi la dreapta Sa.

De veghezi în rugăciune

Când ţi-a spus Isus aşa.



"Tu, Ioane, tu copile,

Ce pe Domnul Îl urmezi,

Dac-ai ştii cât faci de bine

De rămâi ca să veghezi.



Este trist şi nu te doare

Când El plânge tu să dormi?

O, voi trei aleşi de Domnul

Tocmai voi cădeţi în somn.'



Duhul nu-Și sfârși cuvântul

Întristat și-atât de blând,

Că nu-l mai auzi nimeni,

Căci dormeau toţi pe pământ.



Aveau vreme ucenicii

Să tot doarmă de acum,

Dar pierduseră prilejul

Jurământul lor fu scrum.



Când simţi o chemare-n suflet

Să te rogi şi să veghezi,

Domnul are-atunci nevoie

De-a ta rugă, de-al tău crez.



Şi-atunci somnul e-ntinarea

E-o-ncălcare-a voii Lui,

E-o trădare şi-o sfidare,

Dureroasă a Domnului.



Iar de-I împlineşti voinţa

Şi te rogi când ești chemat,

El îţi va mări credinţa

Şi de El vei fi bogat.