Poezie Exod 25 40

Îţi aminteşti de ceasul tău de pocăinţă?

Şi de iubirea ta dintâi ţi-aduci aminte ?

Ai început atunci o viaţă de credinţă

Cum ai văzut-o-n chipul de pe munte



Umblai pe străzi, umblai cântând de fericire

Şi tuturora le-ai fi dat în dar şi viaţa.

Tu încărcat cu bogăţie şi iubire

Zdrobeai în lacrimi de-umilinţă-n inimi gheața.



De bucurie că aflat-ai mântuirea,

Ce o trăiai în sufletu-ţi fierbinte,

Chemai înflăcărat la ea mulţimea

Cum ai văzut-o-n chipul de pe munte.



Nu te clintea nici un necaz nicio-ncercare,

Ştiind deplin că numai aurul se-ncearcă

Isus ţi-era prilej continuu de cântare

Şi-n braţe zilnic aduceai bogată roadă.



Fiindcă-odată tot urcând pe înălţime

Te-ai întâlnit cu Domnul sus pe munte;

Te-ai îmbrăcat cu slava Lui divină

Şi către ceruri ţi-ai croit o punte.



Şi azi?...

Adie câteodată câte-o boare

Şi sufletu-ţi se tulbură, se înspăimântă.

O, aminteşte-ţi că-n a vieţii primăvară

Te-ai întâlnit cu Domnul sus pe munte.



Da, fratele-ţi e slab şi poate stă să cadă

Sau altul cu-altă-nvăţătură va pătrunde ,

Tu nu privi la el, ci fă întocmai

În chipul ţie arătat pe munte.



Şi nici la necredinţa tot mai multă

Să nu ia sufletu-ţi ales aminte

Îţi aminteşti de dragostea dintâi?

Fii cum erai cu Domnul sus pe munte.



Azi te-ai făcut sărac, uscat în pocăinţă

Şi viaţa tot mai în adânc te-ascunde

Ridică-te şi întăreşte-te-n credinţă

Fii cum erai cu Domnul sus pe munte.



Îţi aminteşti de ceasul tău de pocăință?

Şi de iubirea ta dintâi ţi-aduci aminte ?

Dar unde-i viaţa-aceea de credinţă?

Întoarce-te şi caut-o sus pe munte!