Poezie Ecce homo

Trecând încet pe drum te văd, Isuse,

Cu-o haină albă îmbrăcat.

Te văd înconjurat de lume multă,

Mergând de la Irod pân' la Pilat.



Te duc ca pe un miel la junghiere,

Tăcut, nevinovat și-atât de blând,

Te duc între necinste şi ocară,

Şi Te împing mişeii, blestemând.



Cu-o nemaipomenită răutate,

Te-au socotit pe Tine drept nebun!

Tu ce-ai făcut, trăind, tot numai bine,

Tu, singurul atât de scump şi bun



Şi Te-au bătut cu vergi până la sânge,

Şi ca pe-un rege Te-au încoronat,

O trestie Ţi-au dat ca sceptru-n mână,

Din spini, cunună-n cap Ţi-au apăsat!



Nevinovatu-ţi trup fiind o rană,

Şi de amar şi chinuri copleșit,

Pilat Te-arată lumii: "Iată OMUL!"

În care nici o vină n-am găsit".



... Isuse bun, eu sunt de vină,

Căci Tu ai suferit atât de mult.

Eu, păcătos, te rog să-mi dai iertare,

Căci vreau de-acum pe Tine să Te-ascult.