Poezie De ce-ţi iei inima

De ce-ţi iei inima din locul în care-ai tresărit întâi,

Spre unde crezi c-o să mai poată să te oprească să rămâi?



Spre unde-o duci, pe ce-ai s-o rezemi, să-şi afle-o clipă de popas,

Când larg pustiul se desface mai gol cu fiecare pas?



Eroic 'năbuşe-ţi durerea, și-ascunde-ţi ranele răbdând

Sărută mâinile mustrării, sub biciul dragostei tăcând.



Din calea păcii să înlături dărâmăturile grăbit,

Nimic să nu-ţi întoarcă ochii şi paşii de la ce-ai iubit.



Chiar dac-o vei stropi cu lacrimi fierbinţi şi ani îndelungaţi

Din calea dragostei vreodată, nici pedepsit să nu te-abaţi.



Căci nu mai afli-n lumea-ntreagă mai cald şi dulce căpătâi

Ca locul fericit în care, ai tresărit şi plâns întâi.