Poezie Ce-i viaţa ta?

Ce-i viaţa ta ? E o peniţă

Cu care scrii mereu pe-un drum,

Şi-apoi la ultima portiţă,

Când vrei să-l ştergi ca pe-o tăbliţă

Nu se mai şterge, nicidecum !



Şi vorbe-n vânt şi fapte rele

Rămân pe veci ca-ntr-un album;

Păzit e scrisul tău de stele,

De-ai pune mări întregi să-i spele,

Nu se mai şterge, nicidecum !



Să nu te minţi că-n veşnicie

Trecutul se preface-n scrum,

Căci Dumnezeu stă mărturie

Că-n faţa Lui tot ce se scrie

Nu se mai şterge, nicidecum!



În ceasul greu de judecată

Îţi vei citi întregul drum

Şi vei 'zbucni în plâns de-odată

Dar nici o slovă lăcrimată

Nu se mai şterge, nicidecum !



Nu poate şterge decât sânge,

Dar sânge sfânt, şi nu oricum...

Ce înger trupul şi-l va frânge ?!

Şi-astfel ce-ai scris, oricât ai plânge,

Nu se mai şterge, nicidecum !



Hai, adu-ţi vina ta şi greşul,

Isus îţi şterge-al vieţii drum

Cum trece pe nisip vârtejul,

Dar dacă azi nu prinzi prilejul,

Nu se mai şterge, nicidecum !



Isus pe lemn răbdă arşiţa,

Isus e preţul tău acum;

Te face alb ca lămâița

Şi tot ce-a scris cândva peniţa

Nu se mai vede, nicidecum !