Poezie Biserica Lui

Nori de martori stau de veghe, mărturii născute-n chin

Unii-au mers-naintea noastră, alţii-n urma noastră vin.

Unii-au străbătut pe ruguri, alţii trupurile-şi frâng

Când clopotniţele-n dangăt de durere parcă plâng.



Martorii şi-au spus cuvântul răspicat oriunde-au fost

Fie-n zi de sărbătoare, fie-n zi de negru post

Propovăduiau în taină sau pe metereze sus

Că din cer Dumnezeirea s-a-ntruchipat în Isus



El e azi Cuvântul nostru, Dumnezeu, şi Duh, şi Fiu

Au ştiut părinţii noştri, ştii şi tu, şi eu o ştiu.

Că pe dealul din Golgota a fost ţintuit hain,

C-a murit senin ca cerul, c-a murit în greul chin.



Şi mai ştiu că chinul groaznic l-a-ndurat doar pentru mine

Şi că El, Nazarineanul, a murit şi pentru tine

Şi triumfător şi falnic a-nviat pentru noi toţi

Cum mai stai în întunerec, să-L tăgăduieşti mai poţi?



Nu auzi o simfonie... ? E cor de martori cântând,

Ştefan împroşcat cu pietre moare către cer privind.

N-ai simţit fiorul groazei, inima nu ţi-a sărit,

Când în zăngănit de lanţuri, Petru moare chinuit?



Pavel, ah, apostol Pavel, e icoana ne-ntrecută,

Viaţa lui nimic nu-ţi spune ? Moartea-i mărturie mută?

Catacombele-n ruină, lanţuri, ruguri cenuşii;

Vor fi martorii cei groaznici vieţii tale-n veşnicii.



Dar dacă din durerea vremii inima nimic nu-ţi spune

Mâna ta încearcă-n taină streaşină la ochi a pune

Şi scrutează-un vârf de munte. Golgota se cheamă el,

Vezi trei cruci în întunerec, vezi pe Blândul Mieluşel ?



Nu auzi cum ritmic bate un ciocan în cuie lungi ?

Sfântu-i sânge, vezi cum curge pe-ale crucii negre dungi?

Simţi durerea ce străbate fioros prin carnea Lui?

Simţi cum carnea-i se despică, pârâind sub rece cui?



Nu-i tablou, e zi trăită. Vifor care a trecut.

Stau adesea-n taina nopţii, mă-nfior şi plâng şi-ascult

Cum din groaznica durere şi din tăinuita moarte

S-a născut o mântuire, care-n braţe să ne poarte,



Vrei o altă mărturie, ca să poţi şi tu să crezi?

Vrei din nou martiri pe ruguri, chinuiţi arzând să-i vezi?

Sau mai vrei să-L vezi pe Isus slab în mâna celor tari,

Ori sleit şi plin de sete, răstignit între tâlhari?



Nu-L mai aştepta zadarnic, căci nu mai vine-n chip de om

Va veni pe nori cu slavă, ca Judecător şi Domn.

Lacrimi cu sudori de sânge, nu mai varsă-n Gheţimani.

În genunchi în rugăciune pentru prieteni şi duşmani.



Zi de scumpă fericire pentru cei ce L-au primit

Va fi clipa-n care cerul cu pământul s-a unit.

Iar Biserica Lui scumpă, sfântă, albă şi curată,

Cântând imnuri de slăvire către cer va fi-nălţată!