Poezie Ziua de azi îţi vorbeşte

Eu m-am desprins din veşnicii,

Din zările senine,

Când nici un om nu m-a zărit,

Eram în drum spre tine.



şi-acum stau gata iar de drum,

Plec înspre veşnicie,

Răspundem cum ţi-am folosit,

şi ce ţi-am fost eu ţie.



Din-naltul cer când te-am zărit,

Voiam să-ţi dau lumină

Să-ţi făuresc voiam un drum,

şi-o viaţă mai senină.



Am fost al tău şi-am vrut să-ţi dau,

Din traista cu rubine,

Curaj de muncă, ţinte noi,

şi cugete senine.



Eu fericire-n drumul tău,

ţi-am pus cu-ndestulare,

Culesa-i oare rodul ei,

şi-ai înţeles tu oare?



La colţul cel de stradă stă

O biată bătrânică,

A tot râvnit la pâinea ta...

I-ai dat o bucăţică?



şi în bordeiul cel sărac,

alăturea de tine,

Un biet bolnav zăcea în pat,

L-ai vizitat creştine?



Vezi, plec acum; de-acum te las,

Dar vine-o lungă noapte,

şi judecat vei fi apoi

După a tale fapte.



ştiu, nu-ndrăzneşti a mă privi

Cunosc a ta gândire,

Mai e şi mâine, azi îţi spui,

Am timp de pregătire...



Ascultă însă sfatul meu:

Fă azi ce poţi mai bine,

Căci mâine poate nu mai eşti,

şi deci, nu-ţi aparţine.

(Scrisă în 1974)