Poezie Luceafăr dulce

Se-mprăştie-noptarea în cercuri tot mai dese,

Fugind în ascunzişuri din codrii nevăzuţi,

Din scame de lumină vin zorii şi se ţese

Ca-n ziua cea dintâi, în care-au fost făcuţi.



Doar că târziu, ici colo, se văd sclipind arare,

Ca focurile-n codri în nopţi de privegheri,

Opaiţe ce ard în suflete fecioare,

Cu inimi ne-ntinate de-a iadului plăceri.



Aşteaptă răsăritul Luceafărului dulce,

Ce-naintea Zilei Celei Mari va răsări,

Ca feţele-ostenite pe sânul Lui să culce,

şi-n braţul Lui odihna dorită aşi găsi.



şi-opaiţul vegherii când gata-i să se stingă,

Când mii de duhuri rele să-l curme se frământ'

Când ochii n-au nici lacrimi de doruri să mai plângă,

Atunci o "rază" dulce "trâmbiţă" un cuvânt.



şi miile de-amaruri se duc să nu mai vie,

şi mii de mâini se-nalţă pe dealuri şi pe văi,

Luceafărul, Doritul, cu sfânta duioşie,

Răsare să ia-n slavă cu Sine pe ai Săi.



Luceafăr scump, Isuse, de plâns mi-i faţa stoarsă,

în somnul cel de moarte pământu-i adormit,

Simţind că noaptea trece, că zorii se revarsă,

şi faţa ni-i întoarsă mereu spre răsărit.



Răsari, arată-ţi faţa c-o clipă mai devreme,

Răsari, ni-i dor Isuse de chipul tău cel blând,

Ni-i dor ca glasu-ţi dulce pe nume să ne cheme,

Ni-i dor, răsari Isuse c-o clipa mai curând.



Ca pruncii ce-şi ridică mânuţele-amândouă,

Când mama lor se pleacă să-i salte sus pe braţ,

Noi aşteptăm Isuse chemarea Ta cea nouă,

şi te chemăm Isuse cu dor şi cu nesaţ.



Răsari Luceafăr dulce cu faţa Ta slăvită,

Că te-aşteptăm atâta, de dorul Tău plângând,

Ni-i dor de mângăierea-ţi de inimă dorită,

Ne ia la sânu-ţi dulce, o clipă mai curând.



Adu-ne dezlegarea de-a ţelului zăvoare,

şi albul zbor de zorii seninei dimineţi,

Ce-ntregul cer va umple în valuri de cântare,

Cu-atâta fericire şi atâtea frumuseţi.