Poezie Din sufletul meu

Din sufletul meu se ridică,

O şoaptă de plâns şi de dor,

Iar fruntea cu-ncetul se-apleacă,

Pe pieptul Tău sfânt şi iubitor.



Să sorb de pe buzele-ţi sfinte,

Cuvântul curat şi ceresc,

şi stând lângă tine, în şoaptă,

Veşnic să-ţi spun te iubesc.



Isuse, nu-i nimeni ca Tine,

Nici jos pe pământ, nici în cer;

Când sunt lângă Tine Isuse,

Plânsul şi durerile pier.



Luceafăr măreţ întru toate,

Tu raza ţi-o pleacă uşor,

Să-nşir pentru Tine iubirea-mi,

şi multe lacrimi de dor.



Din ele-mpleti-voi cununa,

Pe fruntea Ta sfântă s-o pun,

Cu glasul Meu slab încerca-voi,

Iubirea-mi întreagă să-ţi spun.



Picioarele Tale străpunse,

De sânge cu palma-mi le şterg,

Că vreau pân� la moarte Isuse,

Pe urmele Tale să merg.



Când spune-ţi-oi toată iubirea,

Din versuri, din suflet, din gând,

Isuse, fruntea mea fericită,

Pe pieptu-ţi cădea-va plângând.