Poezie De-a pururea

De-a pururea te simt pe Tine,

Izvorul veşnicei vieţi,

Te simt în nopţile senine,

în zori de dalbe dimineţi.



Prin codri verzi şi pe câmpie,

în cântul apelor ce curg,

De-ascult, e-o-ntreagă simfonie

Când vine dulcele amurg.



Când noaptea lină se revarsă,

Când stelele răsar pe cer,

Când liniştea încet se lasă,

Când toate zgomotele pier.



Mereu simt mâna-ţi iubitoare,

De binecuvântări cereşti,

Ca raza dulce de la soare,

Ce-o dai din cer de unde eşti.



Căci tu prin grai făcut-ai toate,

şi-ai dat viaţă din nimic,

Tu ai făcut şi zi din noapte,

şi grâului i-ai dat un spic.



şi Tu mereu, mereu de-a pururi,

Te-nalţi mai sus de orice gând,

Mai sus de stele şi de ceruri,

Viaţa tuturor purtând.



De-aceea nu voi fi în stare,

Să cânt iubirea Ta prin grai,

Nici să găsesc în altă parte,

Atâta har cât Tu îmi dai.