Poezie Cum se duc anii...

Bătrâne an, ce treci de veacuri nepăsător pe lângă noi,

Din înălţimi sfidezi palate şi tainic mângâi pe cei goi.

Eşti copleşit de-acum bătrâne de greul zilelor ce-au fost,

Albit scrutezi îndepărtarea ca santinela dintr-un post.



Te-am aşteptat din clipă-n clipă în vatră-ne să

poposeşti,

şi bucurie sau durere cu noi să ţi-le-mpărtăşeşti.

şi-apoi în prag ca june sprinten, zburdalnic, vesel să vii iar,

Ca să ne dărui fericirea, un vis de veacuri, milenar.



Atunci cu tine-o viaţă nouă, nădejdea zilelor ce vin,

Sădeşti credinţă-n multe inimi, şi-mprăştii norul

de suspin.

Adu-ne an al tinereţii, vigoare, cântec, năzuinţă,

şi pentru suflete trudite, virtuţi înalte, umilinţă.



Ca astfel să păşim-nainte, pe drumul ce ne porţi mereu,

Să ne-ntâlnim cu Creatorul, când vom sfârşi urcuşul

greu.