Poezie Pe marea vieţii

Pe marea vieţii, capricioasă,

Câteodată liniştită, iar altădată furioasă,

Plutesc cu barca vieţii mele,

Vâslind mereu la lopăţele.



Am pornit din răsărit,

Şi plec departe peste zări,

Înspre Ţărmul mult dorit.



Străbătând mări după mări,

Voiajul meu este frumos,

Dar deseori periculos.



E minunat când marea este potolită

Şi soarele mă luminează,

Cu raza-i încălzită.



Briza mării când adie,

Faţa mi-o mângâie.

Barca lunecă pe apă,

Eu vâslesc doar câteodată

Şi sunt tare mulţumit,

Pentru mersul liniştit.



ÎI slăvesc pe Dumnezeu,

Că-i cu mine-n drumul meu.



Când furtuna este mare

Şi talazuri se ridică,

Eu vâslesc din răsputeri

Şi mă rog cu voce tare.



Atunci Domnul mă ajută

Ca să scap nevătămat,

Iar eu strig de bucurie

Doamne Isus, fii lăudat!



Apoi marea-furioasă

S-a mai liniştit

Şi plutesc cu Domnu-n pace,

Către ţărmul mult dorit,

Până când în timp, odată,

La o vreme programată,

Nici nu ştiu în care an,

Voi ajunge la liman.



Şi acolo-n fericire

În Imperiul Divin

Voi lăuda pe Creatorul,

Bucurându-mă din plin!