Poezie Nu-i nimic la întâmplare!

Nu-i nimic la întâmplare,

Nici-un mugur, nici-o floare,

Nici-o plantă pe ogoare.

Nici-o pasăre din crâng,

Nici-un gorun de pe câmp.



Nu-i nimica-ntâmplător;

Nici-o apă de izvor,

Nici parfumul cel mai fin,

De la florile de crin.



Nu-i nimic fără un scop -

Nici-o frunză verde-n plop;

Nici fluture şi nici floare,

Nici o fiinţă de sub soare.



Nu-i nici omul la-ntâmplare,

Care este-n lumea mare,

Să slujiască ne-ncetat

Domnului ce l-a creat.



N-a ieşit nimic din haos

Fără planul Celui Sfânt,

Care le-a făcut pe toate

După simplul Său Cuvânt.



Toate legile naturii

Făcute-s de Dumnezeu,

Ca să pună rânduire

După buna Sa gândire;

În toate rosturile firii,

E puterea dumnezeirii.



Nu-i nimic la întâmplare,

Din ce vezi tu azi sub soare;

Nici credinţa, nici iubirea,

Speranţa şi mântuirea.



Toate au un rost în lume

Şi prin toate, Dumnezeu

Îţi vorbeşte şi te-ndeamnă,

Să-L iubeşti mereu, mereu.