Poezie Cuvânt din cer către omenire

V-am dat soarele să vă lumineze

Şi să vă încălzească,

Pământul să vă susţină,

Să vă ocrotească!

Aerul să-l respiraţi,

Apă bună să luaţi!



Am poruncit pământului

Să vă dea verdeaţă,

Ca s-aveţi ca hrană

Cât sunteţi în viaţă!

Norilor, să vă dea ploaie,

Râurilor, să curgă şiroaie!



Am poruncit pomilor să vă dea

Fructe bune şi gustoase -

Frumos împachetate şi coapte,

Ca voi să vă bucuraţi de toate!



V-am făcut copacii să vă dea aer curat,

Uumbra la care să vă odihniţi,

Şi lemnele să ardă-n foc,

Ca să vă-ncălziţi!



V-am dăruit florile din câmp,

Încântaţi să le priviţi;

Iar parfumul lor superb,

Să îl mirosiţi.



V-am făcut covorul moale de iarbă

Pe care să păşiţi,

Ca voi, cei îndrăgiţi,

Să fiţi cu toţii mulţumiţi!



Am pus păsărelele să vă cânte

Melodii cereşti, când ele stau

Pe crengi şi tâmpe,

Ca să nu vă plictisiţi,

Dar tot sunteţi nemulţumiţi!



V-am dat pe Fiul meu

Ca jertfă de ispăşire

Să v-aducă mântuire!

Dar deşi El v-a iubit,

Voi cu toţi L-aţi răstignit!



Multe alte binecuvântări

Cu mâna mea v-am dăruit,

Şi tot nu M-aţi iubit,

Ci M-aţi urât şi m-aţi hulit,

Şi nu Mi-aţi mulţumit!