Poezie Au venit toţi ateiştii

Au venit toţi ateiştii,

Biologii şi marxiştii,

Împreună cu-anticriştii

Înarmaţi să dovedească,

Pe creştini să-i lămurească,

Că credinţa-n nemurire

Este falsă-nchipuire.

Că Cristosul nu e-n lume,

Decât în mintea psihopată,

A omului ce spune.



Au venit uniţi ateii,

Împreună cu lacheii,

Şi-au jurat pe Prometeu,

Că nu este Dumnezeu!

Şi că totu-i la-ntâmplare,

Chiar şi legile sub soare.



Au venit cohortele

Ca să stingă torţele.

Torţele luminilor,

Din viaţa sfinţilor.



Au venit cu gânduri rele,

Creştinismul să-l stârpească,

Ateismul să-l sădească.

Şi în loc să crească crini,

Să planteze numai spini.



Orişicât ei s-au luptat,

Să câştige vreun ateu,

N-au putut, pentru că-n noi,

Era foc de Dumnezeu.



În zadar au insistat

Că Isus n-a existat,

Căci noi tot nu i-am crezut,

Ci pe El numai, L-am vrut.



În zadar la zoologie,

Profesorii au susţinut

Că ne tragem din maimuţă,

Cum spunea şi Darvinuţă,

Căci noi tot n-am dat crezare

La minciuna lor cea mare.



Zadarnic am fost insultaţi

Că suntem înapoiaţi,

Că noi nu ne-am infricat,

Ci pe Domnul L-am urmat!



Zadarnic ne-au poruncit

Să nu mergem la-nchinare,

Că noi şi aşa ne-am dus,

Şi-am slăvit pe Cel de Sus!