Poezie Strigaţi străjeri!

Cu mâna Ta l-ai plămădit din tină

Pe primul om, apoi porunci i-ai dat

Ce fructe să n-atingă în grădină,

Dar el şi Eva nu te-au ascultat.



Că şarpele, duşmanul omenirii,

Cu îndoială-n glas şi mai şoptit,

Le-a spus că toate sunt permise firii,

Că Dumnezeu n-a fost prea explicit.



Ei au mâncat din pomul cunoştinţei

Şi au văzut că-s goi şi s-au ferit

De Creatorul lumii şi-al fiinţei,

Iar Cel Prea�nalt din rai i-a izgonit.



Ca un paianjen plasa îşi întinde

Vicleanul vânător, inteligent,

Pe nesimţite sufletul ţi-l prinde

Şi-atunci în viaţa ta el e prezent.



Ademenind pe teologi şi clerici

Cu ştiinţele înalte din Apus,

Satan încearcă şi azi în biserici

Să schimbe-nvăţătura lui Isus.



Azi viciul este socotit virtute,

Fiindcă moda cu al ei curent

Le fură bunul simţ făcân-i brute,

Păşind pe drumul larg şi decadent.



Subtil şi tacticos, cu îndrăzneală

Satan strecoară noi învăţături,

Pe mulţi ce nu rezistă la momeală

Îi vezi cum se abat de la Scripturi.



Cu limbă-nşelătoare îi încântă

Vicleanul de Satan chiar pe cei tari.

Atenţie! Ne spune Cartea Sfântă:

"Vulpile mici strică viile mari."



Treziţi-vă, că timpu-i pe sfârşite,

Al Domnului Cuvânt nu s-a schimbat!

Fiţi Danieli şi Iosifi şi Tabite,

Urmându-L pe Isus cu-adevărat.



Strigaţi străjeri la porţile cetăţii

Că-n plasa lui Satan oamenii mor.

În ziua-nfricoşată-a judecăţii

Veţi fi răspunzători de moartea lor.