Poezie Întors la Peniel

Eu am fost mort, plecat departe

Cu-averea Tatălui cu tot;

Şi după Lege, plâns-a după mine.

Da, eram mort...



Dar plânsul Tatei la fereastră

S-a prefăcut în râu şi a ajuns

Până la min' acolo-n moarte

Şi viaţa mi-a pătruns!



Am hotărât să mă întorc Acasă

Să fiu ca El, cu EL să mă confund

Căci am murit de drept, faţă de lume;

În viaţa Lui, în El să mă ascund!



Mâinile mele ce-au slujit la porci

Nicicând nu s-or mai murdări.

Picioarele vor alerga la adunare

Din gură-mi laudele vor ţâşni!



Întrega fiinţă mi-e recunoştinţă;

Am înviat la viaţă, deci voi trăi ca El

Cu fraţii şi surorile-n credinţă,

Aici, în Casa Tatălui; aici, la Peniel!