Poezie La ceas aniversar

A fost o vreme când pentru credinţă

Am fost batjocoriţi şi umiliţi

Am avut parte şi de suferinţă

Am fost trântiţi, dar n-am fost biruiţi.



Că viaţa noastră ne era păzită

De cel ce s-a jertfit sus pe Calvar,

Şi cu puterea lui nemărginită

Ne-a ridicat şi ne-a scăldat în har.



Slabi cum suntem, El ne-a socotit vrednici

Să-i fim şi martori şi ambasadori

Ne recunoaştem, Doamne, robi netrebnici

Noi am făcut doar ce eram datori.



Imi stăruie şi-acum în amintire

Căldura dragostei de la-nceput

Când toţi uniţi, un gând şi o simţire,

Smeriţi în Dumnezeu ne-am încrezut.



Azi, când ne bucurăm de libertate,

Mulţi se mândresc că sunt creştini, mereu,

Dar credincios să fii cu crucea-n spate

Nu e uşor, este chiar foarte greu.



Când îi spui Domnului ce te frământă

Şi-i mulţumeşti smerit că te-a salvat

Când tu trăieşti cum scrie-n Cartea Sfântă,

Atunci eşti credincios cu-adevărat.



Ne aşteptăm ca-n vremea viitoare

Cei credincioşi să fie prigoniţi

Eu mă întreb câţi vor rămâne oare

Statornici, de Hristos nedespărţiţi.



Cristos e Cale, Adevăr şi Viaţă

Încredete în El ca să nu mori

Ca fericit să îl priveşti în faţă

Când glorios va reveni pe nori.



Dar până când Tu ne vei da răsplata

Ajută-ne să nu ne întinăm

Şi fă ca-n lume toţi din Maranata

Să fim şi sare şi să luminăm.