Poezie Izvorul

Curat, sprinţar, săltând uşor,

Izvorul curge-n vale,

S-adape orice călător

Ce-i obosit pe cale.



Cum curge printre stânci, voios,

Cu altul se uneşte

Până ajung în vale, jos,

Albia lor tot creşte.



Dar nu-i curat ca la-nceput,

Spălând atâtea maluri,

Spre fluviu apa şi-a făcut

Mari, dar murdare valuri.



În fluviu apele tot cresc

Şi strălucesc în soare,

Înspumegate se grăbesc

S-ajungă pân' la mare.



Pe mare navele plutesc,

Pe timp bun sau furtună,

Şi apa ele-o folosesc.

Dar de băut nu-i bună.



Să ne întoarcem la Izvor

Cu ape cristaline,

Ce curge pentru cei ce vor

Setea să şi-o aline.



Isus e singurul Izvor

De Dragoste şi Pace,

El dă Viaţă tuturor,

Iar Glasul Lui îmi place.



Cuvântul Său dumnezeiesc

Îmi îndulceşte gura

Şi vreau cât timp am să trăiesc

Să cred numai Scriptura.



Să nu amestecăm grăbit

Curatul cu murdarul,

Să nu păcătuim voit,

Că nu înmulţim Harul.



Bea din Izvorul Sfânt, curat,

Cu-ncredere deplină.

Ca să trăieşti neîntinat

O viaţă în lumină.