Poezie Glasul din pustie

Ca-n zilele trecute a lui Noe

Lumea e plină de nelegiuiri

Ea nu-şi cunoaşte propria-i nevoie

Şi se hrăneşte doar cu amăgiri.



Şi azi zidesc, se-nsoară, se mărită,

Aleargă să adune cât mai mult.

Tânjesc să aibă viaţa fericită,

Pierzându-se-n al vieţii greu tumult.



Scriptura se-mplineşte sub privirea

Acelora ce cred numai în Ea.

Sună trompeţii anunţând Răpirea,

Dar ce puţini de ea s-or bucura.



Te lauzi că ai coiful mântuirii,

Dar adevărul de la brâu s-a dus,

Eşti încălţat cu râvna roabă firii

Şi ţi-ai pierdut şi pacea lui Isus.



Neprihănirea, platoşă în luptă,

Abandonată, stă într-un ungher.

Plină de praf, mototolită, ruptă,

Tu n-o mai porţi pe drumul către cer.



Credinţa ta, un scut în vijelie,

A mai slăbit, că nu mai e modern

S-o ţii curată-n drum spre veşnicie,

Tot mai înfrânt tu luneci spre infern.



Sunaţi străjeri, urcaţi pe-ntăritură!

Săriţi creştini la arme, nu mai staţi!

Sus ţine-ţi Adevărul din Scriptură

Şi-n luptă cu cel rău să nu cedaţi.



Iubiţi creştini, trompetele răsună,

E Mirele la uşă, n-auziţi?

În Sala tronului pe-aleşi-adună

Aveţ candelele aprinse să-l primiţi?



Cât mai dormiţi? Ieşiţi din amorţeală,

Isus Cristos ca mâine va veni

La Judecata dreaptă şi finală.

Ce vei răspunde? Cum te va găsi?



Biserică, să îţi pregăteşti haina

Albă, curată, fără compromis,

În ziua revenirii vei şti taina

Răpirii tale sus în Paradis.



Mă tem că sunt doar glasul din pustie

Ce-avertizează pe creştini mereu.

Mai spun o dată : "Vremea e târzie!"

,,Isuse vino, vino, Domnul meu!"