Poezie E-aproape timpul

E scris de mult în Sfânta Carte,

Iar semne vezi şi poţi să spui,

Puţin, puţin ne mai desparte

De Ziua revenirii Lui.



Te-ntreabă Isus azi pe tine

Când stai în faţa Celui Sfânt,

Va mai găsi când El revine

Credinţă, oare, pe pământ?



Mai ai tu timp de închinare,

De Domnul îţi mai este dor?

Îi mai înalţi Lui vreo cântare

Sau pierzi timp la televizor?



Cântă artiştii cu renume,

Iar tobele bat zgomotos.

Tu, prins de vârtejul din lume

Nu simţi că te cobori mai jos?



Cum îti păstrezi tu bunul nume

Ce în Isus îl poţi avea?

Cum te deosebeşti de lume

Dacă trăieşti la fel ca ea?



Nu mai e timp de părtăşie.

Treptat credinţa a slăbit.

Unii-au uitat de dărnicie

Şi dragostea lor s-a răcit.



Tot mai puţin veghem pe cale.

Iar mulţi s-au abătut din drum.

Se potrivesc, mergând la vale,

Cu chipul veacului de-acum.



0, fraţi, vă-ndemn la rugăciune

La post şi la un trai smerit,

La dragoste şi fapte bune,

E-aproape timpul de sfârşit!



"Eu vin curând şi răsplătirea

Este cu Mine pentru cei

Care şi-au păstrat mântuirea

Să-i duc în Cer ca fraţi ai Mei!"



"Ferice, ce-i ce-şi spală haina,

Au drept la pomul vieţii-n toate,

Apoi li se dezleagă Taina

Să intre pe porţi în Cetate!"