Poezie Cristos a înviat! (7)

Atâtea cărţi s-au scris şi se vor scrie

Despre-o săracă iesle şi-un mormânt,

Despre Cel ce-a murit ca să învie,

Apoi să stea la dreapta Celui Sfânt.



Zăcea în întuneric şi uitare

O lume năpădită de blestem,

Ce aştepta lumină şi salvare

Din partea Creatorului suprem.



Atunci Isus S-a dezbrăcat de Sine

Şi pentru omenire El cedă,

"În sulul Cărţii e scris despre Mine,

Aici sunt, Tată drag, trimite-Mă!"



Parcă Îl văd cum inima-I se frânge,

Rugându-se-n grădina Gheţimani

Era scuipat şi bătut pân' la sânge,

Zdrobit şi părăsit între duşmani.



L-au pironit apoi pe crucea dură

Şi-n palme I-au înfipt câte un cui,

Preoţii se uitau la El cu ură,

Iar Sângele curgea din Trupul Lui.



L-au aşezat în groapă-n faptul serii,

Au prăvălit la uşă piatra grea,

Ei nu credeau că Domnul Învierii

Din morţi, a treia zi, va învia.



Nu au putut să-L ţină-nchis străjerii

Şi nici peceţi, nici marele Pilat,

Cu slavă, cu puterea învierii,

Isus Cristos din morţi a înviat.



Pământu-ntreg să cânte: "Slavă Ţie,

Mântuitor prea Sfânt şi minunat,

Îngeri, strigaţi şi voi de bucurie,

Mielul jertfit din morţi a înviat!"



Lui Dumnezeu viaţa mea şi versul

I le închin cu drag, neîncetat,

Să cânte azi cu mine Universul:

"Isus Cristos din morţi a înviat!"



Cu pieptul plin de bucurii nespuse

Şi mântuit aş vrea să poţi striga:

- "Fii binecuvântat, Doamne Isuse,

Ai înviat azi în inima mea!